Reactivarea zonei euro, lupta pentru inovare, o politică industrială europeană

a) O zonă euro puternică și guvernată democratic.

Dintre toate realizările Uniunii Europene, moneda euro este fără îndoială cea mai măreață. Încă de la crearea sa, aceasta și-a îndeplinit sarcinile atribuite prin Tratate: asigurarea stabilității prețurilor și promovarea comerțului. De asemenea, a reprezentat un factor de amortizare împotriva șocului cauzat de criza financiară din 2008, sprijinind gestionarea deficitelor publice și creând lichidități pentru stimularea creșterii economice.

În timp ce succesul monedei euro nu este mult discutat, performanța zonei euro este mai controversată. În ultimii ani, rata șomajului din zona euro (care include 19 țări) a fost permanent mai mare decât în cele 28 de țări ale Uniunii Europene. În aceeași perioadă - iar acest lucru este valabil și astăzi - rata de creștere a Produsului Intern Brut al zonei euro a fost mai mică decât cea a celor 28 de țări ale Uniunii Europene. În plus, în cadrul zonei în sine, țările diverg mai mult decât converg în termeni de performanță.

Pentru cetățeni, moneda euro este un adevărat paradox: întruchipează ceea ce este mai aproape de aceștia (banii din buzunar), dar și ceea ce este mai departe de aceștia (moneda unei zone nedefinite, administrată de autocrați în corpuri opace).

Viitorul monedei euro și al zonei euro impune reconcilierea acestor diferențe de percepție și de performanță.

Propunerea PDE de a relansa zona euro se bazează în special pe o inițiativă de convergență concertată privind membrii pro-europeni și proactivi din zona euro (între 5 și 7 țări), inclusiv cuplul franco-german. Aceste țări ar defini împreună un obiectiv de convergență pentru mediul de reglementare economică, principiile fiscale, pilonul social și dreptul muncii; s-ar consulta cu privire la unul sau două proiecte comune de investiții în domeniul inovării, al sectorului digital sau al industriei viitorului (de exemplu, o Agenție digitală și pentru inteligența artificială). Ar converge spre acest obiectiv, fiecare în mod liber, prin procesele lor naționale, în paralel una cu cealaltă într-o perioadă scurtă de timp (3 ani); pe scurt, este un fel de convergență paralelă.

Cealaltă cheie a relansării zonei euro este, evident, dezvoltarea resurselor proprii deduse din impozitele naționale, cum ar fi un impozit pe tranzacțiile financiare sau un impozit pe GAFAN (Google, Apple, Facebook, Amazon, Netflix). Aceasta va include finanțarea de noi politici și va compensa pierderea resurselor bugetare cauzate de Brexit. În plus, nu se pune problema introducerii unui sistem de colectare a taxelor la nivel european sau a creșterii sarcinii fiscale asupra cetățenilor europeni.

Pentru PDE, este de asemenea posibilă și de dorit, fără a fi necesară modificarea Tratatelor, consolidarea guvernării zonei euro prin:

• Crearea unui comitet inter-parlamentar de finanțe pentru zona euro pentru exercitarea controlului democratic. Acest comitet parlamentar s-ar concentra pe aspectele financiare ale zonei euro și pe bugetul său. Acesta ar fi format din membri permanenți ai comitetelor de finanțe ale parlamentelor naționale și din membri ai comisiei ECON a Parlamentului European. Scopul său ar fi monitorizarea deciziilor care au un impact direct asupra zonei euro în ceea ce privește aspectele economice și bugetare, precum și îmbunătățirea legăturii dintre nivelul național și cel european în materie bugetară.
• Numirea unui Vicepreședinte al Comisiei Europene, cu responsabilitate specială pentru zona euro, în dialog direct cu parlamentele naționale în cauză și cu comisia interparlamentară.

Pentru a face față crizelor viitoare, UE trebuie să finalizeze Uniunea Monetară Europeană cu o Uniune Bancară cuprinzătoare, inclusiv o Schemă europeană de garantare a depozitelor.

b) Investiția în cercetare și inovare

Cercetarea și inovarea au jucat întotdeauna un rol decisiv în competitivitatea afacerilor și în creșterea economică. Acest lucru este și mai adevărat astăzi în această perioadă de revoluție tehnologică, de provocări fără precedent pentru a proteja planeta de încălzirea globală, de noi amenințări de securitate și apărare, de aspirații publice mai puternice pentru o calitate reală a vieții și un respect sporit pentru mediu.

Europa trebuie să facă mai mult pentru a face față acestor provocări.

Într-adevăr, cota din PIB-ul UE dedicată cercetării și dezvoltării este de numai 2,03%, aproape cu un procent mai mic decât obiectivul declarat (3%). Chiar mai rău, 17 din cele 28 State Membre alocă mai puțin de 1,5% din PIB-ul lor în acest sens. În ansamblu, UE se află cu aproape 1% în spatele Statelor Unite și cu 1,5% în spatele Japoniei, fără să menționăm China.

PDE dorește ca UE să rămână o putere economică globală de top. De aceea, PDE solicită:

• Sporirea resurselor dedicate viitorului Program Cadru European de Cercetare (Horizon Europe) la cel puțin 120 de miliarde de euro;
• Creșterea cotei dedicate cercetării și inovării în utilizarea Fondurilor Structurale;
• Alocarea către viitorul Fond Comunitar de Investiții (Invest UE) a resurselor necesare pentru a încuraja sectorul privat să investească maximum 200 miliarde de euro suplimentar în următorii 7 ani în cercetare și inovare.
• Lansarea unui nou program ambițios de susținere a economiei digitale și a inteligenței artificiale.
• Concentrarea fondurilor FEDER în cea mai mare parte pe infrastructura cunoașterii.

c) Implementarea unei reale politici industriale

De secole, industria a stat la baza puterii statelor europene, în special în secolele 19 și 20. Acesta se aplică și în prezent, deși sectorul serviciilor a preluat treptat un rol proeminent.

Cifrele vorbesc de la sine. Industria europeană oferă locuri de muncă pentru mai mult de 30 de milioane de persoane. Produce 17% din valoarea adăugată și creată în Europa și reprezintă aproape 70% din totalul exporturilor sale. Fiecare loc de muncă din sectorul industrial contribuie la crearea directă sau indirectă a altor două locuri de muncă în lanțul valoric. Cu toate acestea, nu se poate spune că există o politică industrială reală în Europa. Singura care a existat - pentru cărbune și oțel - a fost retrasă.

Este adevărat că UE rămâne printre liderii mondiali în multe sectoare: chimic, farmaceutic, metalurgic, transporturi (aerian, feroviar, rutier) etc. Dar rămânem în urma SUA în sectoarele viitorului și suntem amenințați de China care devine din ce în ce mai puternică.

Este necesară o reacție urgentă. PDE sugerează:

• Dezvoltarea și implementarea unei strategii pentru dezvoltarea industriei europene în sectoare cheie ale viitorului: digital, inteligența artificială, tehnologia cu emisii reduse de carbon, spațiul...
• Implementarea unui sistem de autorizare prealabilă pentru tentativele de preluare de către investitorii străini a companiilor și infrastructurilor europene definite ca strategice.
• Revizuirea normelor de concurență actuale, astfel încât să nu împiedice formarea de giganți europeni de către companiile care operează pe piața mondială.
• Introducerea unui sistem antidumping mai rapid și mai eficient pentru sancționarea importurilor care nu respectă regulile concurenței loiale.